Din imaginatia bogata a unei Romanii hamesite dupa un rol important pe scena europeana, s-a nascut un fel de mihnire nationala atunci cind lui Leonard Orban i s-a servit, in loc de o ceafa de porc garnisita cu cartofi prajiti, un fel de ciocolata pentru diabetici.

Cei care privesc intrarea Romaniei in Uniunea Europeana ca pe un punct de start intr-o noua viata trebuie sa fie constienti de faptul ca acel omulet, care sta cu steagul in mina prin multimea adunata ca la circ, mai intii ne arata finalul unei curse. O cursa pe care Romania o termina epuizata.

Un maraton pe parcursul caruia s-a impiedicat, i s-a facut rau de citeva ori, ba a mai si gresit drumul uneori. Efortul depus in acest sens, mic sau mare, nu conteaza prea mult in acest moment. Conteaza insa efectul sau asupra corpului atletului. Un corp sleit de puteri, ce nu mai poate efectua un sprint de final.

Un organism ce se misca mai mult in virtutea inertiei si intr-un ritm impus de spasmele muschilor obositi. Flaminda, insetata, dornica de un dejun copios, Romania s-a asezat asadar la prima masa ce i-a iesit in cale si s-a asteptat la un festin. Cu toate ca atletii de performanta stiu ca nu trebuie sa se indoape dupa un asemenea eveniment.

Din iluziile crescute, din imaginatia hamesita dupa un rol important pe scena europeana s-a nascut un fel de mihnire nationala atunci cind presedintele Comisiei Europene i-a increditat lui Leonard Orban, in loc de o ceafa de porc garnisita cu cartofi prajiti, un fel de ciocolata pentru diabetici.

Doua nuante trebuie scoase in evidenta aici. In primul rind, ca altceva nu am fi putut primi. Un comisar european reprezinta interesele Comisiei, nu pe ale tarii care l-a propus, drept pentru care ar fi fost cel putin dubios ca persoana care provine dintr-un mediu instabil economic, politic si juridic sa gestioneze proble