POPASURI MONAHALE - MANASTIREA SFANTA ANA Targul Lapus. De aici si pana la Manastirea Sf. Ana, din Rohia, destinatia noastra, sunt 10 km. Drum asfaltat. Am pornit, la pas, pe sosea. Pe alocuri, paduri de fag si de stejar. Ajungem in satul Rohia, pe care-l strabatem tot cu piciorul. La iesirea din sat, deasupra drumului, se arcuieste o poarta din zid. I se spune "Poarta din sat". Acoperis din sindrila si cele sapte icoane pictate pe zid dau veste calatorului ca paseste pe un alt taram. Pana la manastire mai sunt doi kilometri. Drumul se ingusteaza. Meandrele lui ne poarta pe "Dealul Viei", printr-o padure deasa, spre manastire. La intrare, o impresionanta poarta maramureseana. Curtea manastirii este animata de multime: peste 50 de persoane venite sa afle, spre a-si tamadui boalele trupesti sau sufletesti, calea catre Cel de Sus. Un enorias ne spune ca acestea urmeaza sa fie primite de egumenul Pantelimon Ilies, spre a le lumina. Ne surprind chipurile destinse, neincrancenate ale "nevoiasilor". O femeie cu o tinuta ingrijita ni se confeseaza: "De patru ani vin aici. Aveam o mare problema si m-am rugat la icoana facatoare de minuni. Cand am ajuns acasa, la Cluj, am simtit schimbarile benefice. De atunci, impreuna cu sotul meu, venim in fiecare an sa-i multumim Domnului".
Egumenul Pantelimon Ilies Intr-un ragaz al egumenului Ilies, ii spunem rosturile noastre. Figura blanda, privirea calda, vocea calma si melodioasa indeparteaza timiditatea noastra. La intrebari primim informatii precise:
"Manastirea noastra este tanara. Are doar 80 de ani, fiind ridicata in anul 1926. Suntem 18 vietuitori. De la trebile bucatariei pana la trasul clopotelor, toate muncile se fac prin rotatie de catre calugari. Avem si o mica gospodarie din care obtinem strictul necesar atat pentru noi, cat si pentru oaspetii nostri. Inceputurile acestui lacas sunt legate de persoana preotul
