Tescani - fereastra deschisa spre trecutul incremenit in istoria locului, spre amintiri necuprinse inca in volume colbuite. O calatorie prin 30 de ani de arta contemporana romaneasca (1976-2006) - adevarate bijuterii nascute din verdele cald al livezilor si luminisurilor din care tasnesc sienele arse ale copacilor aproape dezgoliti. Zidurile albe ale bisericii din Tescani, "Visini", "Casa", ea insasi traitoare printre oameni, "Abside", "Ierarhii vegetale", "Conacul de altadata", "Flori de camp", "Plopi", alte case vechi, "Cosuri cu mere", "Prapori" si multa, multa lumina. Pe simezele Galeriei "Veronikiart" troneaza, potopit de candoarea si luxurianta peisajului, de poezia spatiului, spiritul Tescanilor. Ai zice ca s-a intrupat pentru un timp intr-un sfant pogorat din taina frescelor unei biserici uitate de vremuri. Poarta vesminte lucrate din aburul diminetilor de mai, in care cresc neverosimil flori de mar si levantica. Fuioare de nori ca niste campuri de nea deseneaza pe chipu-i senin zboruri diafane, venite dinspre vesnicie spre niciunde. E vis sau aievea?! E plina amiaza, e seara, se aude fosnetul ierburilor uscate, atinse de o pala de vant cu zvonuri de toaca. Le uneste vraja unei muzici divine care se inalta, se inalta de pe malurile Tazlaului. Misterioase albastruri se topesc in ochiuri de apa plutitoare. Intalnesc alti nori, alb-trandafirii, apoi inainteaza abia vizibil printre arabescurile coroanelor de plopi intiparite in vazduh. A venit un Arhanghel, le-a locuit, apoi s-a facut nevazut. Alte si alte dimineti au tresarit la atingerea lui si s-au stins intr-o boare. A ramas linistea atotstapanitoare, incredibil de reala. Cine crede ca exista un fragment de Rai cu numele Tescani, poate sa-l gaseasca, in aceste zile, la "Veronikiart". Aici poposeste (pana la 12 noiembrie) Tescaniul artistilor, care l-au ademenit in soaptele culorilor ce-l hranesc, pentru a-l a