- Diverse - nr. 216 / 2 Noiembrie, 2006 Am urmarit, intamplator, o interesanta emisiune a unui post tv, intitulata ,,Dincolo de harta". A fost o emisiune bine gandita si bine facuta, o emisiune despre soarta tragica a unor romani din secuime. Titlul ei m-a cam pus insa pe ganduri, tinand seama de sensurile semantice ale adverbului de loc ,,dincolo", el putand insemna ,,de partea cealalta", dar si ,,care se afla peste hotare", adica dincolo de granita. Or, romanii din secuime nu se afla, cel putin deocamdata, dincolo de granitele Romaniei! Din contra, ei traiesc chiar in centrul ei geografic. Poate daca s-ar afla ,,dincolo" situatia lor nici nu ar fi chiar atat de dureroasa, s-ar impaca cu gandul ca sunt cetateni ai altui stat si trebuie sa traiasca ca atare. Ei insa stiu ca sunt cetateni ai Romaniei, ca sunt romani, dar se simt uitati si parasiti de cei care ar trebui sa nu-i uite si sa nu-i paraseasca. Ei isi traiesc drama aici, intre granitele tarii, in centrul geografic al Romaniei, fara ca cineva sa se intereseze de soarta lor, de viata lor. Emisiunea la care am facut referire a reusit, intr-o anumita masura, sa prezinte istoria dramatica a acestor romani ,,urziti din lacrimi", care ,,sfintesc cu roua suferintii tarana plaiurilor noastre"(O.Goga). Este istoria nestiuta si necunoscuta de autoritatile statului a acestor romani, mai bine-zis, a fostilor romani, asa cum sunt, de exemplu, cei din satul Dobos _ Harghita. Ei au mai ramas romani doar cu spiritul, straduindu-se sa rosteasca cu greu, intr-o romaneasca aproximativa, ca sunt romani, dar nu mai stiu romaneste! Multa durere in vorba si in sufletul acestor oameni, uitati parca si de Dumnezeu, nu numai de politicienii din Bucuresti! Fiindca Bucurestiul este prea departe de ei, tocmai dincolo de munti, si e greu sa ajunga cineva de acolo tocmai in Dobosul Harghitei, spre a se intalni cu niste oameni care se inca