- Editorial - nr. 216 / 2 Noiembrie, 2006 Vrand sa demonstreze forta de renastere a poporului sau, in care avea o incredere nemasurata, un savant german de la inceputul secolului trecut se exprima profetic astfel: "Distrugeti-ne totul, lasati-ne doar spiritul de organizare si capacitatea de mobilizare si in cativa ani toate vor fi la loc". Ironia soartei a facut ca nu peste multe decenii lucrurile s-au intamplat chiar asa, prin cele doua razboaie mondiale care au urmat, intr-un scenariu de viata la scara unu la unu, poporul german aflandu-se in fata dezastrului nu numai cu mainile goale, ci si cu potentialul uman decimat. Adica, intr-un fel, mult mai rau. Invins si stigmatizat, el a fost lipsit, in buna masura, tocmai de acel esalon de specialisti pe care se conta si care, cu mintea si cu bratele ar fi putut inalta totul din temelie. Si chiar in situatia data, poporul german, strangand din dinti si utilizand chibzuit ajutorul american, a reusit sa puna tara pe picioare, facand-o astazi chiar mai prospera si mai bogata decat in epocile anterioare. Dupa o jumatate de secol de la aplicarea Planului Marshall, Germania a reajuns tara cu cel mai puternic potential economic din Europa, avand o contributie de 40 la suta la bugetul Uniunii Europene, de care beneficiem si noi, romanii. Dar nemtii nu sunt o exceptie, japonezii au patit la fel, iar austriecii sunt si ei model de implicare in propriul program de renastere economica si sociala. In 1952, dupa retragerea trupelor sovietice, tara era in paragina, iar acum starneste admiratia noastra, a tuturor. Discutii de ce la ei se poate si la noi nu se poarta zi de zi cu cele mai diverse prilejuri. Din pacate insa, in loc sa se priveasca adevarul in fata, se cauta tot felul de scuze si explicatii, iar in final se ajunge cam la aceeasi concluzie stiuta dinainte: acolo e altceva, la noi nu se poate. Faptul ca s-ar putea si la noi