Înainte cu mai puţin de două luni până la aderare, bătălia în industria zahărului se dă pentru împărţirea celor aproape 500.000 de tone de zahăr negociate şi primate de la Uniunea Europeană drept cote, în funcţie de care se va stabiliza piaţa românească a producătorilor de profil.
Chiar dacă Ministerul Agriculturii nu a făcut publică, cel puţin până acum, în pragul culesului, împărţirea cotelor, marii jucători din industrie înregistrează profituri. În cazul în care un mare producător solicită o cotă mult mai mare decât poate procesa, acesta va fi clar în profit după aderare în cazul în care hotărăşte să vândă sau să închirieze cota care îi este în plus. Potrivit unor surse din industrie, unul dintre cumpărători ar putea fi Agrana, austrieci care sunt lideri la noi cu o cotă de piaţă de 30 la sută şi care s-au arătat interesaţi de expansiune.
Restructurarea face bani
Dacă o fabrică dovedeşte după aderare că nu poate produce cantitatea de sfeclă de zahăr la care s-a angajat, poate intra în restructurare şi primeşte de la Bruxelles o compensaţie de 754 de euro pentru fiecare tonă de zahăr la care renunţă, potrivit unui comunicat al Ministerului Agriculturii. De exemplu, dacă o fabrica produce 30.000 de tone de zahăr din sfeclă anual şi închide producţia în primul an de după aderare, poate primi de la UE aproape 30 de milioane de euro, ceea ce poate fi considerată o afacerea este extrem de profitabilă, în condiţiile în care majoritatea fabricilor de la noi au nevoie de modernizare, dar nu dispun de banii necesari.
Cota alocată României reprezintă media producţiei de zahăr realizată în perioada 1998-2002 de fabricile de la noi şi rezultă în urma unor negocieri purtate de Ministerul Agriculturii cu oficialii de la Bruxelles. Anul acesta, cota alocată României este cea mai mare dintre cele negociate de statele din regiune deja integrate în UE şi
