De multe ori faptele de coruptie dublate de incompetanta administratiei publice pot sa genereze efecte inimaginabile pe termen lung. In Bistrita copiii din scoli au iesit in strada. De ce trebuie cei mici, generatia cu adevarat europeana a Romaniei, sa invete ca drepturile se castiga in strada? Ca pentru un trai decent trebuie sparte geamurile de la birourile alesilor locali si a functionarilor platiti din bani publici sa gaseasca solutii in situatiile de criza. Copii din Bistrita nu cer decat caldura in scoli. Un confort minim intr-o tara azi-maine europeana, in care atat dreptul la instruire, cat si cel la o viata decenta sunt garantate prin constitutie. Problema incalzirii in Bistrita nu este noua. Nu a aparut cu cateva zile inainte de a veni frigul si nici iarna nu a sosit pe nepregatite. Scandalul legat de firma de termoficare "Proditerm" a inceput in urma cu cativa ani, iar administratia publica stia foarte bine ca in Bistrita nu exista un producator de agent termic. Si cu toate astea, nimeni din conducerea orasului sau judetului nu a miscat un deget sa rezolve problema incalzirii in scoli. Au fost alocate sume uriase pe tot felul de manifestari asa-zis culturale, pe zile ale orasului sau alte asemenea chiolhanuri populiste, fara sa se gandeasca edilii municipiului ca acei bani puteau fi investiti in centrale termice pentru scoli. Pe o retea interioara de incalzire deja existenta, montarea unor centrale proprii pentru scoli era o solutie la indemana administratiei locale. Copiii, nevoiti sa protesteze in strada fata de conditiile indecente in care trebuie sa invete, sunt, insa, victimele unui sistem mafiot, pastorit de o intreaga retea locala de politicieni care s-au infruptat din banii firmei "Proditerm". Justitia, suficient de oarba in acest caz, ca de altfel in aproape toate dosarele similare, a condamnat, dar nu a facut dreptate. Arestarea si apoi con