Fostele localitati miniere din Muntii Apuseni, in trecut unele dintre cele mai prospere din Transilvania, au ajuns acum aproape de faliment. Administratiile locale nu mai au bani de functionare, iar somajul nici macar nu mai este contabilizat. In plus, o mare parte din cei mai tineri au plecat pur si simplu din tara. De asemenea, foarte multi dintre fostii ortaci sunt afectati de boli profesionale, cum este silicoza sau fibroza. Un tablou sumbru al disparitiei unei meserii vechi de mii de ani. Orasele si comunele monoindustriale din Apuseni, care au fost construite in jurul exploatarilor miniere, sunt acum numai niste ruine a ceea ce erau candva. O meserie veche de mii de ani, impreuna cu traditiile ei, este pe cale de a disparea definitiv. Autoritatile locale nu au prea multe alternative. Asa-zisele strategii coordonate de compania "Minvest" Deva, de care apartineau exploatarile din Apuseni, nu au dat nici un fel de rezultat. Momiti cu bani fara munca, sub forma de salarii compensatorii, ortacii au cedat incet, dar sigur, astfel incat intreaga zona a ajuns intr-o stare de saracie fara precedent. Inchiderile exploatarilor s-au dovedit a fi adevarate mine de aur pentru cei care s-au ocupat direct sau indirect de ele. De altfel, in umbra lor s-au dezvoltat afaceri paralele cu fier vechi, materie prima etc. Spatiile fostei exploatari, cadru de film horror O incursiune prin spatiile fostei exploatari miniere de la Baia de Aries (judetul Alba) iti da o senzatie stranie: parca te-ai plimba printr-un oras ai carui locuitori au fost nevoiti sa plece in graba, lasand totul in urma lor. Salopete de lucru, caschete, cizme, felinare si chiar cateva doze (goale) de bere zac peste tot in fostele vestiare ale ortacilor. Doar cateva ziare vechi si praful de doua degete arata ca "plecarea" s-a produs in urma cu cativa ani. Intre timp, peretii s-au scorojit, tencuiala a cazut, ia