- Politic - nr. 216 / 2 Noiembrie, 2006 Politica este, ne spun multi, o arta a compromisului, mizand pe intelegerea realitatii si pe simtul masurii si al limitelor. Evident, atunci cand interesele nationale o cer, e necesar si compromisul, si stiinta armonizarii contrariilor, toate acestea insotite insa de consecventa actiunilor proprii si de continuitatea integrarii lor in ansamblul unei doctrine politice riguros articulate. Din pacate, scena politica romaneasca seamana tot mai mult, astazi, ca si ieri, alaltaieri, cu o scena de balci, in care actorii joaca, unii cu talent, altii cu trac, unii incruntati, altii vorbareti si cinici, roluri de demagogi, de fanfaroni ori de lachei. Ba, mai mult, scena s-a transformat intr-un fel de piata, unde functiile si demnitatile se vand si se cumpara, se negociaza si se adjudeca in functie de factori mai mult sau mai putin oculti. Targuiala e la moda, din pacate nu spre binele neamului, si nici spre binele alesilor neamului, uneori. Asa s-au petrecut lucrurile cu trocul dintre PNL si PD, prin care Varujan Vosganian a ajuns sa fie desemnat candidat la functia de comisar european, la schimb cu renuntarea PNL la portofoliul Apararii (intre timp, constient de vulnerabilitatea sa, poate, Varujan Vosganian si-a retras candidatura). Un prim aspect: desemnarea liderului liberal a fost una riscanta, in conditiile in care Varujan Vosganian e, pentru oficialii europeni, un cvasi-necunoscut. Pe deasupra, el are si un trecut marcat de relatii dubioase cu Sorin Ovidiu Vantu. Posibilitatea ca acest candidat sa fie respins era, in aceste conditii, apreciabila. Si atunci, cine a avut de castigat din acest troc? In nici un caz PNL, care a mai cedat un post din guvernul condus de liberalul Calin Popescu Tariceanu, in nici un caz interesele Romaniei, in nici un caz omul de rand, scos din orice calcule politice, ignorat cu nonsalanta de politicienii