Numirea comisarului european din partea Romaniei, cu penibila tevatura adiacenta, a readus in discutie o rana deschisa a societatii noastre contemporane: lipsa elitelor sau, mai bine zis, calitatea lor indoielnica. Candidatii romani la inaltul post european au fost putini si slabi. Abia la a doua tragere s-a reusit nominalizarea oficiala.
Nici n-am apucat sa rasuflam, ca au venit comentariile cu privire la lipsa de importanta a domeniului ce i-a fost repartizat comisarului nostru: acela de "stapan al xeroxurilor" sau de "sef al translatoarelor". Oficialii europeni au fost obligati sa intervina, precizand importanta Multilingvismului pentru a contracara insinuarile acide de pe malul Dambovitei.
Situatia e de-a dreptul ridicola privita din afara. Privita din interior, e normala. De ani de zile, comportamentul de capra raioasa cu coada in sus a devenit o constanta a clasei noastre politice, de la stanga la dreapta, ca sa nu fie vreo confuzie, dar si a unei bune parti a societatii civile, inclusiv a gazetarilor.
Nu ne-a ajuns ca ne-am facut de ras cu nominalizarea lui Vosganian, nu intelegem nici ca trebuie sa ne reparam greselile, sa demonstram ca noul comisar e competent si isi va face temele constiincios, pentru ca, peste un an, doi sau mai multi, daca totul va decurge fara sincope, sa primim si sarcini mult mai importante. Nu, noi vrem sa iesim ca paduchii in frunte.
Suntem neseriosi, ne facem de ras, dar n-avem nici o jena, ba, mai mult, vrem si cireasa de pe tortul portofoliilor europene. Tupeu cat cuprinde. Eterna smecherie romaneasca. E plina tara de smecheri.
Incepand de la cei care stau cat e ziua de lunga la carciuma si se anesteziaza cu bautura in timp ce soldatii le curata ograzile de malul inundatiilor pana la marii conducatori de judete care adorm in intersectii de grija electoratului ori conducat
