Astazi se implinesc 152 de ani de la moartea lui Anton Pann, supranumit de Eminescu in „Epigonii“ „fiul Pepelei, cel istet ca un proverb“. Data nasterii lui Anton Pann a ramas incerta, toti istoricii literari estimând-o intre anii 1794 si 1797. Unii dintre ei au afirmat despre acesta ca a fost poet, compozitor de muzica religioasa, chiar profesor român de muzica. Altii au avansat ideea ca Anton Pann este de origine rrom, din Bulgaria. Avem si cercetatori care au incurcat etniile. Un critic si istoric literar impatimit a incercat sa aduca dovezi despre Anton Pann ca a fost fiul lui Pantoleone Petrov, un caldarar din Sliven (localitate in Bulgaria), si al Tomaidei, cum s-ar fi numit mama sa. Alte voci din lumea istoriei literare au spus ca, prin prescurtarea numelui de familie si prin romanizare, numele sau real s-a transformat in Anton Pann. In final, majoritatea cercetatorilor au ajuns la concluzia ca poetul s-a nascut la Sliven (Bulgaria), insa in perioada 1806 - 1811, acesta s-a refugiat, ca urmare a razboaielor ruso-turce, la nordul Dunarii, ajungând cântaret la o biserica din Chisinau. In urmatorul an, impreuna cu mama sa a plecat la Bucuresti, unde a ajuns paracliser si cantor la doua biserici. Este vorba de Biserica Olari si Biserica Sfintilor. Calitatile vocale deosebite l-au determinat sa urmeze scoala de muzica bisericeasca. Ion Ghica a lansat informatia ca ar fi urmat inclusiv cursurile Liceului „Sfântu Sava“, insa ea a fost infirmata de criticul si istoricul literar Paul Cornea, autorul monografiei „Anton Pann“, cea mai buna pâna in momentul de fata. In timpul revoltei lui Tudor Vladimirescu, in anul 1821, Pann s-a refugiat la Brasov, unde a devenit psalt la biserica Sfântul Nicolae din Scheii Brasovului. Acolo, poetul Ion Barac l-a initiat in scrierea versurilor. Aceasta stare de fapt este ilustrata de Lucian Blaga in piesa sa de teatru „Anton Pann“, scri