5. Frica
Foame, frica, iubire. Tot ce e viu se misca in aceasta bermuda originara. Poti alege, ca Heidegger, frica. Restul e Timp. Frica nu m-a parasit niciodata. Daca am putut miza cu adevarat pe ceva, acel ceva a fost Frica. De cand ma stiu am fost anxtios.
Fiecare noua zi sporea zestrea aceasta ale carei origini erau adanc infipte in alcatuirea mea. Prima ingrijorare notabila a fost aceea de a constata cum se micsorau adaposturile; cum lucrurile grele deveneau tot mai usoare, iar cele mari se micsorau, astel incat nu mai puteam inota in cada de baie, nu ma mai puteam ascunde sub franjurii de la fata de masa a bunicii, de pe strada Pielarilor, din Sibiu si nici zilele nu mai erau la fel ca altadata; erau tot mai scurte, mai neincapatoare si pline de pericole, pe care, pana atunci, nu le sesizasem. De fapt, nu era chiar asa, as mai fi incaput poate chiar si in ladoiul Dorinei, sora mamei, unde statusem ascuns ore bune punand-o pe ea si pe cealalta bunica - Re, de la Mama Mare - pe jar, sa ma caute prin tot orasul (tot la Sibiu; amandoua bunicile mele locuiau in Sibiu, una pe Pielarilor, langa Cibin, cealalta pe Avram Iancu, langa Ursuline si gradinita germana unde mi-am petrecut un an de zile); si probabil ca nici zilele nu erau cu mult mai scurte, si chiar si in cada de baie stateam destul de confortabil inca, dar mi se strecurase ceva in adancul sufletului, un piticut ranjit care-mi spunea ca lucrurile nu vor mai fi cum au fost; ca lucrurile nu sunt asa cum sunt la un moment dat....
Deprindeam lucruri noi, ma exersam, dar tot ce invatam inlocuia cate ceva din ordinea fireasca pana atunci. Parca in fiecare dimineata ma trezeam din alt pat, ca si cum eu si ai mei am fi fost intr-o continua miscare, ca si cum am fi fost fugariti prin viata - ca un fel de over writing, optiunea pe care nu reuseam
s-o deselectez atunci cand deprindeam comp
