David Muradian, unul din cei mai apreciaţi scriitori din Armenia, s-a născut în 1951 la Erevan, într-o familie de intelectuali. După studii universitare filologice, a debutat în 1976 cu volumul de proze Vreau să-ţi povestesc, urmat de numeroase alte cărţi, piese de teatru, scenarii de film. Jurnalist cultural în presă şi televiziune, specializat în critică de film, el a fost ales şi în conducerea Uniunii Cineaştilor din Armenia. în această calitate, David Muradian va participa, în cursul lunii noiembrie, la "Zilele filmului armean" de la Bucureşti. Schiţa pe care o publicăm în această pagină face parte din volumul Despărţirea (1994). Fata cea scundă se urcase pe un scăunel şi dădea jos jucăriile cu atenţie. Curgeau acele din brad. Bătrâna se aplecase, aduna pufuleţii de vată îngălbenită şi-i arunca în coşul de gunoi. - Voi mai ţineţi bradul? - întrebă Paranţem. - Da, - răspunse tânărul Caro. Paranţem cântări punga cu zahăr tos şi i-o întinse lui Caro. Fata se dădu jos de pe scăunel, scutură acele înfipte pe mâneci, se retrase câţiva paşi şi spuse: - Mai rămâne să scoatem şi suporturile de la lumânărele. - N-ai spart nici un glob? - întrebă Paranţem. - Nu, - spuse fata. - Păcat, trebuia să se fi spart unul. - De ce? - se miră Caro. - E semn bun - explică Paranţem. Caro zâmbi. Cu ani în urmă, când încă era mic, la întoarcerea de la şcoală, intra în prăvălie şi cumpăra turtă cu stafide. Vânzătoarea era aceeaşi Paranţem. Taică-său îi dădea zilnic câţiva bani să-şi cumpere ceva de mâncare de la bufetul şcolii. Dar Caro prefera să se ducă la prăvălie după ore. în felul acesta se simţea mai serios, mai matur. Până să ajungă acasă mânca tot, scobind turtele cu degetele murdare de cerneală şi scoţând rarele stafide... ...Mai trebuia să cumpere un pachet de ţigări, aşa încât Caro se îndreptă în partea opusă a prăvăliei. Bătrâna trecu pe lângă el, cu coşul de gunoi în mână. Cu