Aparitia recenta a Dictionarului Biografic al Literaturii Romane, in doua masive volume (Editura Paralela 45), este un moment cultural important, ce trebuie marcat. Mai intai pentru ca Aurel Sasu, coordonatorul si principalul lui realizator, a reusit sa duca la bun sfarsit un proiect de o dificultate si o complexitate pe care oricine le poate estima.
Sunt fix 2.301 scriitori romani, din toate epocile si scolile literare, fixati aici prin medalioane critice, cu informatii biografice si bibliografice. Datele merg pana in 2003, autorul precizand ca scriitorii cei mai tineri cuprinsi in Dictionar sunt cei din generatia '90.
Cu exceptia autorilor din ultima promotie, milenarista, daca nu esti in Dictionarul lui Sasu inseamna ca nu existi, ca scriitor; ori ca fortele intunericului au conspirat impotriva ta pentru a te scoate din carti. Arhitectul acestor tomuri lexicografice a preluat informatia din cele patru volume ale Dictionarului Zaciu-Papahagi-Sasu, completand-o cu cea oferita de autorii insisi, carora le-a trimis amanuntite chestionare. Tenacitate ardeleneasca, seriozitate, consecventa pe termen lung: iata atuurile lui Aurel Sasu, intr-un peisaj cultural in care avantul, de obicei, se conjuga cu neseriozitatea.
Si cu aceasta ajung la a doua subliniere pe care aparitia DBLR o impune. Instrumentele indispensabile cercetarii (dictionare, enciclopedii, sinteze) au fost, pana nu de mult, sublime, dar inexistente in cultura autohtona. Riscam sa devenim un neam de eseisti dezinvolti si poeti de pur talent, suplinind o pregatire intelectuala sistematica si riguroasa prin piruete stilistice gratioase si triplusalturi de autodidact in campul ideilor. Cercetatorul domeniului literar era obligat la sisifice eforturi documentare, intrucat specialistii care il precedasera, angrenati in proiecte colective de amploare, nu reusisera sa le materializeze.
Or, i
