Titlul de mai sus mi-a fost sugerat de o marturisire a artistei, reprodusa si in catalogul admirabilei expozitii personale gazduita in aceasta toamna de Muzeul Taranului Roman - sala "Irina Nicolau". Un eveniment artistic ce poarta semnatura uneia dintre cele mai pretuite specialiste in arta modelarii portelanului, Gherghina Costea. Dupa mai bine de treizeci de ani de cariera, artista se afla abia la a cincea expozitie personala, din care una organizata in strainatate intr-una din patriile europene ale portelanului: Germania.
O ciclicitate ce ofera modelul de exigenta si rigorism al cercetarii ei creative, idealurile sale estetice avand in aceste doua atribute un temei ireductibil. Este unul din exponentii prestigiosi ai breslei sale artistice, prezenta sa in majoritatea saloanelor consacrate artelor focului fiind o constanta si un reper reprezentativ prin prestanta performantelor sale creative.
Asadar, o expozitie de arta ceramica gandita si migalita indelung, anume pentru spatiul ambiental oferit de Muzeul Taranului Roman. Gherghina Costea a elaborat in acest sens un concept expozitional construit in jurul unei idei, ceea ce confera profunzime si coerenta discursului sau plastic, in ansamblu. Pornind de la realitatea obiectiva, materiala a "pamantului", perceput ca esenta matriciala, germinativa, vie a unei meta-realitati - de data aceasta, subiective, indestructibil legata de facultatile imaginative, poetice ale creatorului - Gherghina Costea initiaza un proces de metamorfozare a substantei minerale primordiale. Pe care o plastifiaza, mai intai, cu ajutorul apei - alt element primordial din codul mnemonic al Facerii - returnand-o apoi, in trup si plamada innoita, prin mijlocirea miraculoasa a focului, universului mineral originar.
Acest tip de ritual/mister, ce reconstituie iterativ, prin ingeniozitate tehnologica si cutezanta/visare poetica,