Pe 31 martie 1977, Mona Musca a semnat un Angajament de Colaborare cu Securitatea Statului. Comunist. N-a fost singura. Mona Musca s-a asezat la o coada serpuita pe citeva decenii.
Mai devreme, in acelasi timp sau mai tirziu, zeci de mii de barbati si femei au facut acelasi lucru, in camarute conspirative, cu indiferenta, cu entuziasm sau cu gust de fiere in gura. Unii au fost santajati, altii s-au temut, au fost prosti sau ticalosi. Doar Mona Musca a facut altceva: a semnat pentru a se achita de „indeplinirea unei datorii cetatenesti“.
Un patriotism de veghe la hotare i-a dictat sa raporteze „atitudinile ostile statului roman“. Am citat din Contestatia pe care cetateana Mona Musca a depus-o la CNSAS pentru a obtine abrogarea deciziei care a constatat ca dumneaei „a fost colaborator al politiei politice“. Sarman stat si drept si stat de drept romanesc!
Contestatia Musca lupta cu legea in mina, iar legea ii ciuguleste din palma. Riscam cu totii ca Mona Musca sa cistige. Va fi o infringere enorma pentru bunul-simt care tine in viata si credibilitate orice sistem legal. Toate diferentele si nuantele, trecutul si prezentul, adevarul si minciuna vor cadea cuminte la pace. Binele si raul se vor imbratisa, inainte de a se duce la fund.
Vom defila imblinziti, intr-o confuzie cu un singur cistigator si nenumarati invinsi.
Mai intii, cui cere Mona Musca dreptate? CNSAS? Dar CNSAS e o institutie a statului roman. E bine. Mona Musca n-are de ce sa se teama. Desigur, statul roman nu ii poate pedepsi pe cei ce au incercat sa apere statul roman. Ne-am luminat! Mona Musca n-a fost niciodata plecata din patria bunelor ei maniere cetatenesti.
Ea a avut relatii mai reusite sau mai nereusite cu statul roman, inainte si dupa ’89. Intotdeauna cu statul roman, pentru ca asta a fost singura constructie juridica, pe acest
