In orice tara normala, unul ca Tariceanu ar fi trebuit sa-si ia talpasita. A incheiat apoteotic o saptamana a ridicolului desavarsit. Retragerea lui Vosganian, urmata de o noua nominalizare pripita la postul de comisar european, l-au azvarlit pe seful guvernului pe noi culmi ale penibilului. In urma unui dezastru politic, care a lovit nu doar credibilitatea sa, ci si imaginea Romaniei, orice om responsabil si-ar fi cerut, in mod public, cel putin scuze. Nu doar ca n-o face, dar incearca sa imparta cu seful statului esecul, afirmand ca s-a consultat in permanenta cu Traian Basescu. Ca si cum asta i-ar scuza in vreun fel lipsa de inspiratie in desemnarea candidatului la postul de comisar, atribut care revine exclusiv primului ministru. Cand a simtit ca-i fuge partidul cu totul de sub picioare, Calin Popescu Tariceanu s-a inviorat spectaculos. Premierul defensiv, ezitant si moale s-a imbatosat aproape vulgar, ca o cata pusa pe harta. Presentimentul dezastrului politic i-a pus sangele in miscare si, de vreo cateva zile, vedem parca alt om. Iesirile sale publice sunt mai agresive, mai acide sau chiar rautacioase. Gata cu galanteria si cu eleganta! De pilda, ministrului Justitiei, care-l sfidase public refuzand sa-i trimita un CV, Tariceanu i-a raspuns joi seara, intr-o emisiune TV, cu o mica mojicie:"Monica Macovei nu trebuia sa astepte un covor rosu. In ziua aceea, covorul rosu pentru ea era dat la Nufarul, la spalat". Asta e Tariceanu? Chiar el. Sa-i urmarim, mai departe, gesticulatia. A cedat inexplicabilMinisterul Apararii, o importanta reduta de putere abandonata fara rezistenta in mainile pedistilor. Cadou cu fundita portocalie. Aici pluteste inca un mare mister. De ce a abandonat atat de usor? A fost doar prostie si obnubilare politica sau am avut de-a face cu un asalt dinspre Cotroceni, caruia Tariceanu, mult prea slab, i-a cedat? Nu vom afla, cred, prea curand ce