Gorzo este primul pictor roman caruiaii este dedicata o ampla expozitie personala la MNAC. Nimic mai firesc si totodata nimic mai surprinzator decat aceasta alegere. Este fireasca pentru ca Gorzo a fost unul dintre fondatorii si protagonistii grupului Rostopasca, singura miscare artistica autohtona semnificativa care a aparut dupa 1989. Rostopasca nu a fost produsul unui influx pecuniar si tehnico-ideologic extern, precum gruparea din jurul CSAC, dar nici prelungirea unei paradigme nationale anterioare, asa cum a fost tendinta ortodoxista promovata de galeria Catacomba pe scheletul miscarii Prolog. Rostopasca (nume dat chiar de Gorzo) a fost intruparea unui moment de entuziasm neo-dadaist, juvenil, batjocoritor. Atunci cand a aparut, arta locala era traversata de curente elitiste de tot felul, bombastice. Unele erau atinse fie de un estetism intelectualist si corporatist, precum CSAC, adica Centrul Soros pentru Arta Contemporana (ce-si aroga astfel, abuziv si pompos, statutul de centru al artei contemporane romanesti, de parca cei din afara sa erau sortiti iesirii din actualitate), fie de acela spiritualist, al grupului Prolog si al Catacombei sale (titulaturi atat de secretoase, impregnate de aura mistica). Lor li se adaugau grupari de pretiosi ridicoli precum Noul Val (un grup de tinere fosile, rebel-tembel experimentale), META (de la metatext, metanoia, metafraza, metastaza) sau Crinul (un club de pictori puri, devotati panzei, pensulei si sticlei). Pe fundalul acestor grupari pretentioase, Rostopasca s-a distins, chiar si prin nume, ca o dezordonata buruiana amara intr-un lan de paioase dulci, pedant cultivate. O cacealma de succes, noua miscare avea ceva din planta pe care o evoca: rostopasca nu este doar o buruiana plina de vitalitate, ci si o planta de leac. Poate caRostopasca nu a fost chiar un panaceu pentru arta timpului, dar ea a venit de hac multor confor