Producatorii auto americani ar putea avea de invatat de la cei europeni, care au abordat o strategie complet diferita fata de a lor, preferand sa se specializeze si sa se indrepte catre pietele-nisa.
Intra intr-o fabrica veche de cinci ani a Toyota, la o ora de mers de granita belgiana, si vei patrunde intr-o lume blocata pe "fast forward". Elevatoarele galbene cara materiale si aprovizioneaza linia de productie cu componente, fortand vizitatorii sa se inghesuie langa ziduri, pe masura ce se desfasoara livrarile, scrie Financial Times.
Prese imense de marcat scot sunete care iti fac urechile sa tiuie pe masura ce bat partile de metal si acoperisurile pentru micile masini Yaris construite aici. In interiorul fabricii, masinile cu injectie "arunca" parti de masini cu fete stralucitoare si colorate si portbagaje mari, precum niste piese lego, care sunt incarcate si trimise catre linia de asamblare.
In contrast, atmosfera fabricii BMW din Leipzig, Germania, este in mod decisiv mai rafinata. Cu design gri si argintiu, proiectat acum doi ani de catre arhitectul Zaha Hadid, este echivalentul fabricarii masinilor in stil Armani.
Corpuri de masini nevopsite, partile lor de metal de culoarea vaselor de cositor, merg in liniste pe coridorul fabricii, cu o lumina albastra in urma, accentuand culorile cladirii.
Cei care vin sa viziteze fabrica nu au voie sa se apropie de modelele din seria 3, dar pot observa procesul de productie de pe un podium de deasupra liniei de asamblare. Mai jos, intr-un loc care seamana mai mult cu o bucatarie foarte scumpa decat cu un etaj de fabrica, muncitorii se plimba in salopete curate de-a lungul liniei de asamblare care se imprastie intr-o serie de brate, locurile unde se lucreaza cu adevarat.
Aceste doua fabrici, una de capacitate mare si alta cu standarde mai ridicate, par sa nu aiba prea multe lucruri in
