Nomenclatura pârliţilor. Rime în premieră absolută. }iganii continuă să se bată orbeşte. Bătaie neagră, homerică... Să desfacem strofele Poemei şi să le facem vânt în albia curentă a prozei... Găvan pe Chiţu-l omoară, Cocoloş pe Titireaz deculă, Costea lui Zăgan capul îi sboară, iar Pipirig a Dodii căciulă taie în două şi capu-i despică din creştet până în tufoasa chică. Parnavel cu suliţa ascuţită străpunse pe Corbea în gemănare şi de nu era punga încreţită, îi pătrundea fierul până în spinare... Mândra pe Ciuntul de barbă trage, Năsturel pe Dondu flocăieşte, iar ca ş-un juncam Dragoşin rage şi cu dinţii beliţi clănţăneşte, căci Sperlea îi sburase nasul în două şi mustăţile cu buzele amândouă... (iarăşi Arghezi), Giolban încă dete să dee în Căciga cu o bardă lată iar acela aruncând o bebee îl tocă tocmai în gura căscată, ş-aşa fu de crudă lovitura, încât toţi dinţii îi părăsiră gura... Rar text scris în limba română în care să încapă atât de grotescă îngrămădeală de numiri păţind fiecare câte ceva în mod diferit. O listă de caractere, unul după altul încremenit în câteva sunete doar, închizând în ele mărunte, ambiţioase, caraghioase vieţuiri... Bezmetica luptă nu s-a încheiat... când Bălăban, fierarul, se apropie furios de Tandler şi îl pocneşte... Cu un greu baroş, ce pe astă vreme Trei ridicându-l, încă s-ar screme (!!!) Tandler opune acestui baroc ciclopic scutul său ce se rupe ca o foaie de hârtie şi... până şi chivăra voinicească pe fruntea-i se pleoşti ca o broască... Moment greu pentru monarhicescul pretendent la tron: Nasul îi fuma şi ochii/i scânteiară, Şi-apucându-l de cap ameţeală, Căzu pe un picior, dar venind iară La sine-şi, de jos se scoală Lui Bălăban urechiuşa-i sboară. Tandaler atacă, tacă, atacă... - (cum recomandă Malraux: Attaquer, attaquer, attaquer toujours, quelle délivrence! - să ataci, să ataci mereu, ce uşurare!...)... Apoi lăturiş trăgând