- Comentariu - nr. 217 / 3 Noiembrie, 2006 Ultimii 16 ani au schimbat total si definitiv industria romaneasca dinainte de 1989. Intreprinderile mari si mai mici, etalon al economiei centralizate, au avut destine diferite. Domeniul de activitate, pietele detinute, gradul de uzura al echipamentelor, priceperea directorilor ori interesele oculte au determinat esecul sau succesul firmelor odinioara de renume. Sute de intreprinderi, altadata prospere, au disparut dupa privatizari pe nimic, fiind vandute de noii proprietari la fier vechi. Prea putine sunt cazurile de privatizare fericita, cand societatile comerciale au fost cumparate de investitori seriosi, cu nume in tara sau pe plan international, care au inlocuit tehnica invechita cu alta de ultima ora, ce este in stare sa produca ieftin si de calitate, sa reziste concurentei neiertatoare impuse de economia de piata din tarile occidentale dezvoltate. Intreprinderile care au trecut cu bine prin tranzitia prelungita functioneaza acum cu personal mai putin si utilaje performante. Concomitent, si-au diversificat productia, folosesc intensiv spatiile, cat si uneltele din dotare. Transformari importante s-au produs si in evolutia calitativa si numerica a angajatilor din industrie. In 1990, in Romania erau circa 6,5 milioane de salariati. Peste 50 la suta dintre acestia (circa 3,5 milioane) lucrau in industrie. In 1997, mai erau doar 5,35 milioane de salariati, iar in industrie erau 2,5 milioane. La sfarsitul anului 2003, la nivel national, mai existau 4,333 milioane de salariati, iar numarul celor care lucrau in industrie s-a redus la 1,738 milioane. Fata de acum 16 ani, numarul angajatilor din industrie s-a redus de aproape cinci ori. Fabricile de care nu se mai aude nimic au cam disparut cu totul din peisajul industriei romanesti. Exemple sunt destule: fosta Uzina "Semanatoarea", Fabrica de lapte "Miorita" din Bucuresti, I