Sa razi sau sa plangi, aceasta e intrebarea. Avem si noi un personaj pitoresc, un amestec de fotbal, mesianism si politica, si toata lumea face scenarii in jurul lui. S-au spus cele mai trasnite lucruri. Ca are nostalgii dupa Garda de Fier. Ca partidul sau, odata intrat in parlament, ar putea fi cooptat intr-o guvernare crestin-democrata, in varianta ei populara. Ca Basescu insusi il cultiva pentru a-l aduce in pozitia de contracandidat in 2009, cand ar urma sa castige ca "raul cel mai mic", cum a facut Iliescu cu Vadim Tudor in 2000. Pana atunci, eroul nostru ar evolua pulsatoriu in "coada cometei prezidentiale". Dimpotriva, s-a scris ca l-ar fi abandonat pe presedinte pentru a se apropia de rivalul acestuia, care in sistemul nostru constitutional este premierul, doar ca sa puna mana pe niste sere in Pipera. Si chiar a asociatSteaua cu Rafo-Onesti ca sa castige voturile moldovenilor. Iar daca nu era "lucrat" la TVR, iesea si mare roman. Ati inteles desigur ca vorbesc despre Gigi Becali. In toate vremurile tulburi, cand oamenii se simt depasiti si asteapta o mantuire de undeva, din afara lor, apar asemenea lideri. La noi alesul are Biblia in mana si mingea la picior. Pe mine ma pufneste rasul de cate ori il vad la televizor. Stiu ca nu este o atitudine de comentator, dar daca nu pot sa ma abtin? Sunt insa altii care il iau foarte in serios. Ultima teorie de marketing politic este ca Becali raspunde unei nevoi in crestere, acopera un gol in "cascavalul sondajelor". Declinul PSD-ului ca partid-stat lasa descoperit segmentul asistatilor din tata-n fiu, al inadaptatilor la economia de piata, care asteapta "sa li se dea". Si ce sa faca Becali, sa-i sustina pe toti din buzunar? Una e sa faci cateva biserici si niste case intr-un sat inundat si alta sa gasesti solutii pentru milioane de pensionari, someri, mame cu copii s.a.m.d. Impresia mea este ca in Becali isi pun speran