1. Monica Petrica si Razvan Mazilu in Un tango mas (Teatrul Odeon)
2. Valeria Seciu in Cum gandeste Amy de David Hare (Teatrul Mic, regia: Catalina Buzoianu)
3. Terorism de Fratii Presniakov (Teatrul Foarte Mic, regia: Gianina Carbunariu)
4. Ce formidabila harababura! de Eugen Ionescu (Teatrul de Comedie, regia: Gelu Colceag) Asa cum, din punct de vedere teatral, primavara inseamna - pentru oamenii breslei in primul rand, dar tot mai mult si pentru marele public -
Gala Premiilor UNITER, toamna este sinonima cu Festivalul National de Teatru (FNT).
Ajunsa, anul acesta, la cea de-a saisprezecea editie, cea mai importanta reuniune a spectacolelor romanesti a suferit, in timp, transformari si ajustari cat toate suratele sale cu ambitii mai putin. .. totalitare la un loc: a fost botezata ("I. L. Caragiale") si a (re)devenit pagana, a fost intrecere deschisa (avand in dotare, adica, premii si trofee) si competitie implicita, a nascut, in regim organizatoric, off-uri (numite uneori, ilogic, sectiuni off) si, in regim personal, vaiete, ba chiar a parasit, o data, Capitala. Etc.
Toate acestea pentru ca FNT a ramas in timp, in ciuda feluritelor promisiuni ministeriale, eveniment organizat de o entitate administrativa sau alta (Ministerul Culturii, Primaria Bucurestiului prin ArCuB, de cativa ani incoace Uniunea Teatrala din Romania - UNITER capatand exclusivitatea), fara a primi statutul dorit - si firesc - de institutie autonoma.
In fine, in 2006, Festivalul National de Teatru - care incepe maine seara - dobandeste, prin prezenta pe afis a unor spectacole si artisti straini, si o coloratura internationala. Si-ar mai putea dori ceva? Ca orice intamplare avand legatura cu scena, un singur lucru: cat mai multi spectatori in sali.
Spectatori "normali", desigur, adica public larg, nu critici, regizori, actori si alti invitati