- Editorial - nr. 217 / 3 Noiembrie, 2006 Suntem siguri ca acei mahari care s-au incruntat si au pus gand rau acelor romani care ar dori, dupa accederea Romaniei in UE, la 1 ianuarie 2007, sa lucreze in anumite tari mai norocoase din punct de vedere economic, ale batranului continent, nu au citit vreodata fabula "Cainele si catelul". Nu au citit fabula, dar, suntem siguri, ii cunosc bine morala ("Noi vrem egalitate, dar nu pentru catei"), din moment ce impart deja viitorii solicitanti in "Samsonii" si micii "Samurache" ai Europei. Acum, cand unii vor sa ne scoata, si din tara, si din Europa, daca s-ar putea, se pare ca "noi, cel mai trist popor din Est", nu mai avem dreptul, in fata bosilor gusati, nici macar sa visam sa avem proiecte de viitor, de parca noi, romanii, ca si bulgarii, am fi ciumati. Parca am fi bolnavi de SIDA. Sfidarea Albionului, care a dat tonul in privinta masurilor discriminatorii, este insultatoare. Marea Britanie a fost urmata, imediat, in ostilitatea dovedita, de Irlanda, de Germania, de Danemarca si, recent, de Spania. Asa se face ca noi, romanii, cei mereu batuti de soarta aici, la Portile Rasaritului, unde scara valorilor este tot mai rasturnata si unde totul este posibil, am ajuns cetateni europeni de rangul doi. Ni se pune mana in piept, deloc elegant, si ni se da de inteles ca ni se vor arunca in carca clauze de salvgardare. Se vede treaba ca acei care ne pun mana in beregata nu prea cunosc o realitate istorica. Urmasii celor care introduc, pentru noi, romanii, restrictii pe piata muncii, au uitat ca aici, la Portile Rasaritului, am fost santinela si scut in vremuri grele la hotare, pentru a apara cultura si civilizatia Europei, integritatea tarilor ei, de navalirile barbare. Nu-i pentru prima oara cand paginile istoriei sunt sfidate cu atata nonsalanta. Pana si faptul ca, in zbuciumatul sfarsit al Primului Razboi Mondial, in acele grel