La poalele Fagarasilor, badea Radu priveste cu un soi de mila amestecata cu sila circul de la Bucuresti, unde “domnii se bat pe un post de 18.000 de euro pe luna. Cat vine in banii nostri?”. Despre intrarea in UE, nu stie mare lucru: “Televiziunile nu ne explica, iar maharii de la judet vin doar pentru chefuri la conac”. Ii spun ca s-au cheltuit zeci de milioane de euro ca specialistii guvernamentali sa-i invete pe tarani ce si cum e in UE. Rade, la ei, sub munte n-au ajuns, s-or fi oprit in targ, la discoteca. Reguli europene. “Adica sa n-avem alambic, sau sa ne ducem porcul la abator, nu sa-l tai in curte, de Ignat? S-o creada ei”. Are, totusi, o mare nemultumire: comunei i s-a retrocedat padurea, dar satenii trebuie sa-si cumpere lemne tot de la Ocolul de stat, care le-o administreaza si-i fura. Cam asta-i “Tara de dincolo de negura”, care peste doua luni intra in UE, despre care habar n-are nici barem ca-i pot folosi fondurile de dezvoltare rurala. La oras, lucrurile sunt mai simple. Multe - de la marfuri, la utilitati si prestatii - se vor scumpi. Preturile si salariile vor fi intr-o cursa inegala, iar guvernantii nu cuteaza nici in al doisprezecelea ceas sa explice clar populatiei, in cifre comparative, nu doar necesitatea strangerii curelei, ci si cam cu cate gauri. Pana si noua majorare, cu efecte in lant, a pretului gazelor - din cauza unor contracte daca nu suspecte, oricum imbecile - e justificata de nevoia de a obisnui de pe acum abonatii cu costurile de dupa aderare. In Capitala, Videanu cere noi taxe aberante. Intelept zicea tot badea Radu: “Sa nu se lase cu pietre, ca la unguri, cand au aflat adevarul”.