Odata cu acceptarea noii propuneri de catre Jose Manuel Barroso, batalia interna pentru desemnarea Comisarului European s-a incheiat. Asa cum am mai scris, desemnarea unui Comisar european din partea Romaniei ar fi trebuit sa fie o operatiune de rutina, dat fiind ca, odata ajuns la Bruxelles, omul nostru va fi obligat sa reprezinte interesele Comisiei Europene, si nu ale Romaniei.
Transformarea acestui moment intr-unul de confruntare intre cele doua Palate isi are explicatia in castigurile presupuse de cel care trece a fi fost autorul desemnarii.
E insa doar una din explicatii. O alta tine de actuala conjunctura interna:
a) nu exista o precizare constitutionala clara privind institutia care are dreptul de a desemna Comisarul european. In astfel de situatii, isi spune cuvantul traditia. Fiind vorba despre o premiera, nu puteam vorbi despre o traditie;
b) presedintele si premierul se afla in conflict deschis. In regimul PSD sau CDR, cei doi s-ar fi inteles in secret, fara taraboiul de acum.
Pe fondul bataliei dintre Palate, Calin Popescu Tariceanu a tinut sa nu fie nici o umbra de indoiala ca domnia sa e cel care face pe un bastinas membru al Guvernului european.
Manat de aceasta ambitie, premierul a facut numeroase declaratii menite a convinge pe romani ca Guvernul, si nu Presedintia, e institutia care desemneaza candidatul la postul de Comisar european din partea tarii noastre. Pana la un punct, acest lucru i-a reusit. L-a ajutat in aceasta campanie si aparentul pas inapoi facut de presedinte. Dupa ce, intr-o prima faza, Traian Basescu a sustinut ca din punct de vedere constitutional si el are un drept si, ca solutie de compromis, a propus trimiterea la Bruxelles a doua propuneri, a renuntat, lasand impresia ca-i lasa lui Calin Popescu Tariceanu posibilitatea de a desemna. Odata obtinut pentru Guvern un drept ce-ar fi urmat sa se p
