Aminteam săptămânile trecute de o carte rară şi de un autor de faimă: Cartea de bucate a stolnicului Constantin Cantacuzino. Lucrarea face şi astăzi deliciul exegeţilor, nu numai prin Aminteam săptămânile trecute de o carte rară şi de un autor de faimă: Cartea de bucate a stolnicului Constantin Cantacuzino. Lucrarea face şi astăzi deliciul exegeţilor, nu numai prin reţetele propuse, dar şi prin savoarea lecturii. Cel mai probabil, cartea a fost scrisă la cumpăna veacurilor XVII şi XVIII, iar manuscrisul păstrează ortografia şi semantica vremii. Printre toate capitolele "despre mâncări", se strecoară şi unele subcapitole dedicate "poamelor uscate şi verzi", întrebuinţate atât în "mâncări de sec şi de dulce", cât şi în compoturi sau dulceţuri. Iată dară ce ne învaţă maestrul Cantacuzino, de exemplu, despre "piarseci: piarsecile pârguite, care nu sunt bine coapte, să le curi de coajă şi să le tai fălii, apoi să le fiarbi în must de vişine au de cireaşă acre, cu puţintel vin alb, zahar, scorţişoară şi cuişoare". O altă personalitate preocupată de fructe şi dulceţuri a fost - n-o să vă vină să credeţi - Nostradamus! Celebru pentru catrenele sale, Michele de Nostredame (1503- 1566) a fost pasionat nu numai de astrologie şi profeţii, ci şi de cosmetică şi, nu în ultimul rând, de arta culinară. A avut o mare înclinaţie spre dulceţuri, domeniu în care a devenit un adevărat expert. Reţetele sale au fost publicate în 1552, împreună cu un alt tratat, de "înfrumuseţare a feţei". Dacă în materie de farduri, formulele sale sunt pitoreşti, reţetele de dulciuri şi dulceţuri sunt chiar interesante şi au fost foarte apreciate la vremea lor. "Nucile zaharisite" ale lui Nostradamus, de exemplu, fierte într-un sirop de zahăr şi apă de trandafiri, par şi acum de-a dreptul apetisante! Dar nu la această reţetă m-am gândit când am scris rubrica de azi. Ci la dulceaţa preferată a copilăriei me