Mihai Chiuaru a produs la Iasi evenimentul de care artele de pe aici aveau cu siguranta nevoie. Salut expozitia lui ca pe un fapt cultural de rezonanta nationala. Intr-un Bacau dominat citeva decenii de autoritatea deplin motivata a pictorului Ilie Boca, un veritabil mentor pentru generatiile mai tinere de creatori in artele vizuale, s-a conturat in timp impresia unei necesare emulatii in acord cu exigentele si dezvoltarile imprevizibile ale limbajului modern. Mihai Chiuaru, expozantul de la Galeriile Cupola din Iasi, a devenit, in timp, un alt veritabil vector de imagine asupra sensulului de miscare a artelor din zona si nu numai. Nu ma sfiesc sa afirm ca Mihai Chiuaru s-a manifestat, la rindul sau, ca un veritabil lider prin consecventa cu care si-a slefuit propriul stil si prin capacitatea de a reinventa modernitatea din perspectiva trecutului. Face din memorie o forma intelectuala de evaluare si din priza la actualitate o forma de exprimare a noilor conceptii despre arta. Expozitiile ultimilor ani dau sentimentul ca Mihai Chiuaru a ramas acelasi artist nelinistit, acelasi spirit deschis catre innoirea permanenta a viziunii si limbajului, chiar daca, in relatie cu pictura sacra pe care o practica, se pot identifica apropieri si despartiri. Obisnuit sa lucreze pe suprafete mari, respectind cit se poate rigorile canoanelor impuse de autoritatea traditiei si modelelor bizantine si postbizantine, in planul picturii laice pastreaza o respectuoasa distanta fata de solutiile care i-ar putea constringe libertatea de miscare in elaborarea compozitiilor de sevalet. Aici, obisnuinta de a lucra pe suprafete mari ii permite sa rezolve ansamblul pictural cu tensiunea pe care i-o ingaduie o imaginatie fecunda si un spirit de libertate atent controlat mental. Gestica lui picturala are intotdeauna miscarea unui spontan si imprevizibilul unui inspirat. Tot ceea ce picteaza presupun