De 16 ani consumatorul roman primeste numai lectii amare de economie de piata. De exemplu, de 16 ani i se tot spune ca supradependenta de gazele Rusiei este principala cauza a scumpirilor si a sincopelor in livrare. In cateva zile insa a fost nevoit sa invete rapid ca nu trebuie sa se teama numai de Gazprom, ci si de Petrom.
Cu alte cuvinte, nu ne ajuta cu nimic faptul ca noi am avea o dependenta de Rusia de numai 40% din necesarul de consum, fata de Europa, care primeste din Siberia 70%. Iata ca putem fi "jucati" si din interior, de Petrom, care ne va vinde, sub amenintarea sistarii livrarilor, gazele din productia interna la preturi mai mari cu 8%.
Motivul, dorinta proprietarului OMV de a-si alinia tarifele din Romania la nivelul celor din import. Acesta este principiul pietei libere, guvernat totusi de regulile concurentiale din Uniunea Europeana. Ca atare, atat timp cat Petrom nu are preturi mai mari decat in UE, el poate sa speculeze oricand orice diferenta de pret pentru a-si creste profiturile. Problema este daca aceste castiguri si, implicit, scumpirile pot fi limitate.
Asa cum s-a intamplat si in cazul benzinei, presiunile de limitare sunt la randul lor... limitate. Pot aparea grupuri de lobby, pot fi interventii ale politicienilor, dar ele nu pot influenta pe termen lung decizia companiilor in stabilirea preturilor si nici nu pot incalca acordurile cu UE de aliniere a tarifelor.
In aceste conditii, cu un contract de privatizare incheiat in defavoarea consumatorului roman prin care au fost vandute si resursele naturale, autoritatile au mainile legate. Nu pot impune plafonarea tarifelor, pentru ca Petrom poate sa-si gaseasca in alta parte clienti la preturile pe care le doreste, dat fiind faptul ca nu-l obliga nimeni sa vanda Distrigazurilor.
Iar in aceste conditii nu avem de unde sa acoperim un eventual g
