Ce face un om care este, literalmente, chinuit de obsesia puterii personale? El nu depaseste faza de vanzator la un mare magazin de pantofi, dar are ceva dexteritate in jocul cu mouse-ul. Sau e un functionar superior la o banca de renume, dar a ajuns la nivelul sau maxim de incompetenta, conform teoriei lui Peter. Astfel de oameni sa nu dispere: isi intemeiaza propria tara, se autoproclama regi, principi, presedinti, dictatori, cezari si trec, cuminti, la redactat de Constitutii de buzunar. Cu costuri minime isi mentin un obraz subtire. Totul, printr-un simplu descalecat pe Internet, vastul teritoriu unde asteapta cu rabdare sa le creasca numarul de supusi. Universul micronatiunilor Tari imaginare, microstate, micronatiuni, state efemere, contra-state, toate acestea definesc cate un mic grup de oameni care si-au declarat independenta fata de "realitatea palpabila", vorba lui Virgil Mazilescu. Nu pot spera la vreo recunoastere diplomatica, dar respira, deci exista. Multe au un singur locuitor, altele au cateva fa-milii de fideli, atinse de aceeasi intensa dorinta de a se ridica din magma. De pilda, Talossa, dupa ce cativa ani a fost nebunia unui adolescent, are astazi 100 de cetateni si un pluripartidism salbatic. In schimb, are peste 20.000 de cetateni de onoare, mai multi decat unele state mici membre ale ONU. In cele mai multe cazuri, intemeietorii de micronatiuni si-au declarat autoritatea ca proprietate asupra unui teritoriu/teren care exista in realitate sau, adesea, asupra unei insule mici si pustii ori asupra catorva metri patrati de luciu de apa. Ca orice tara reala, au o declaratie de independenta, o Constitutie adoptata, trimisi extraordinar si ministri plenipotentiari, cativa pistolari pentru "aparare", pasapoarte, moneda, timbre. Liga Statelor Secesioniste Iata cateva din aceste surogate de tari, multe din ele reunite in Liga Statelor Secesioniste (i