Donje Djerdap in sarba. Portile de Fier in romana. Calatorii straini ai secolului al XIX-lea povestesc in memoriile lor ca ambarcatiunile ce treceau prin periculosul defileu trebuia sa fie trase de boi. Cititi si: ● Vaslind prin iad ● Orasul scufundat dupa 30.000 de ani de viata ● Viseaza la submarin ● Jurnal de Croaziera - Am ajuns la cazane ● Blog Croaziera Porta Ferea in limba latina, Donje Djerdap in sarba, Vaskapu in maghiara, Demir-kapi in turca, Portile de Fier in romana: o bariera de stanci si ape involburate care, timp de secole, facea aproape imposibila navigatia pe Dunare la intrarea in Romania. Multi navigatori, curajosi sau nesabuiti, si-au pierdut viata incercand sa strabata acest coridor periculos.
Astazi, "ucigatoarele porti" sunt pasnice. Sutele de stanci care ieseau semete din Dunare, creandu-i cosmaruri oricarui marinar, zac acum cuminti sub apele imensului lac de acumulare creat de barajul Hidrocentralei Portile de Fier I. Vapoarele plutesc in liniste pe deasupra lor. Dupa secole de confruntare acerba, batrana Dunare si milenarii munti - Carpatii pe malul romanesc, Balcanii pe cel sarbesc - au incetat crancena lor lupta. Au incheiat un armistitiu. Fluviul si muntele, apa si piatra au facut pace. Doar legendele, impresiile si marturiile celor care au calatorit de-a lungul secolelor prin acest mirific defileu mai amintesc despre teribila inclestare.
CORABII TRASE DE CAI. Cele mai frumoase si mai amanuntite descrieri ale acestor locuri de mult disparute le-am gasit in cartea Simonei Varzaru, "Prin tarile romane - calatori straini din secolul al XIX-lea", Editura Sport-Turism 1984. Cartile si jurnalele acestor calatori temerari - Ulysse de Marcillac ("De la Pesta la Bucuresti" - 1869), Charles de Mouy ("Scrisori din Bosfor" - 1879), H.L. Sazerac ("Dunarea ilustrata") s.a.m.d. contin marturii nepretuite despre cea mai tulburatoare poar
