Pe care punte merge spre viitor prezentul Fr. Nietzsche Printre zecile de reclame cretine de la TV, una mi s-a parut si stupida. O tanti apatica si cu evidente aparente de subnutritie prezenta o minuscula râsnita electrica de piper, obtinuta la un concurs, la care trimisese 300 de plicuri pe care le timbrase si lipise cu limba proprie. (Eu cunosc niste senatori care la concursul „Cine linge mai bine in partile intime“ au câstigat mult mai mult). Sensul ascuns al acestei reclame era insa profund. Dupa 16 ani de munca cinstita si vise curate, ceea ce am obtinut valoreaza cât o minuscula râsnita de piper. Caci unde am ajuns? Intr-un timp in care paduchii mor de frig in capetele scolarilor care au avut curajul sa vina la scoala. Intr-o tara in care s-a scumpit energia, si implicit unele produse de stricta necesitate. Scumpirea n-a fost planificata; poate doar câstigurile profitorilor. Care oricum stau in vile somptuoase sau in locuinte de protocol pe care nu vor sa le cedeze. Ce face in acest timp parlamentul, prezumtivul aparator al interesului cetateanului? Respinge legi de control a averilor lor, argumentând ca, din punct de vedere democratic, numai parlamentarii au dreptul sa-si evalueze propriile valori. Un ultim argument, de o impertinenta extrema, este acela ca unele prevederi ale legii nu se regasesc in nici o tara democrata europeana. De acord, dar se neglijeaza faptul ca nici intr-o astfel de tara nu se fura in maniera oficiala si parlamentara ca la noi. Iata de pilda, pe lânga salariile consistente ale parlamentarilor, care le permit sa doarma linistiti in timpul sedintelor, au mai imaginat si niste sporuri, care trec de 60% din salariu, si care se aplica si femeilor de serviciu: spor de stabilitate, spor de confidentialitate. Un inalt functionar a explicat ca pentru femeile de serviciu este esential, fiindca atunci când fac curatenie ar putea gasi hârtii care