De cand traiesc in Timisoara, adica din 1990, aud, din cand in cand, "melodii" despre valurile Begai. Despre cum se naviga, cu vreun secol si mai bine in urma, pe acest rau, despre cum se ajungea pe calea apei in mari orase europene, cum se facea comert, cat de bine era cu... portul in oras. Dupa '90 s-a tot vorbit "pe sus" (Consiliu Judetean, Primarie, Prefectura, ministere) despre importanta ca Bega sa redevina navigabila. Stiu ca s-au facut tot felul de proiecte, s-au cautat diversi parteneri in strainatate, s-au facut calcule, s-a batut toba, pieptul, saua. Asa ca presa a priceput si a scris, de-a lungul ultimilor ani, cu entuziasm despre "subiect", pana i-a secat cerneala-n stilou. Bega tot murdara a ramas, tot navigata doar de caiace si canoe, tot cu pescari ce coboara din blocuri cu speranta ca o sa prinda pestisorul de aur. Certamente, pentru un proiect cum este cel amintit mai sus e nevoie sa... curga bani foarte multi. Fondurile locale sunt prea "subtiri" pentru asta, iar cele guvernamentale au, probabil, alte destinatii. Ar mai ramane de accesat (ca sa folosim terminologia de ultima generatie) fondurile europene, dar ele "prefera", mai degraba, uscatul. Adica, strazile, autostrazile, caile ferate, liniile de tramvai, podurile. Peste rauri. Dar pana cand pe raul ce strabate judetul Timis si capitala sa vor pluti vapoare si vaporase va mai trece multa apa. Si bine ar fi ca ea sa aduca foloase urbei, nu doar sa-i macine malurile. Un intreprinzator cu intiativa ar putea specula blocajele de pe strazile orasului si ar putea folosi luciul apei ca suprafata de deplasare a unei parti a cetatenilor. Spre servicii, spre scoli, dintr-un cap al orasului la celalalt, tur si retur. Ieftin si rapid. Cred ca asa s-ar putea atrage atentia asupra potentialului enorm pe care il are Bega si pe care nu-l foloseste nimeni. A, ba da: cei care ne dau sa bem apa din ea. De c