Există unele feluri de mâncare consacrate, care poartă în denumire şi compoziţie o anumită nobleţe. Un fel de etichetă a rafinamentului culinar. Unul dintre ele ar fi Muşchiul de vită Există unele feluri de mâncare consacrate, care poartă în denumire şi compoziţie o anumită nobleţe. Un fel de etichetă a rafinamentului culinar. Unul dintre ele ar fi Muşchiul de vită Wellington sau Beef Wellington, după cum este cunoscut. Rangul este pe măsura celui care i-a inspirat numele: nimeni altul decât ducele de Wellington. Eroul de la Waterloo, pe numele lui Arthur Wellesley, care, în 1815, a repurtat răsunătoarea victorie împotriva trupelor lui Napoleon. Anglia şi-a ovaţionat fiul încununat de lauri nu numai cu primul titlu de duce de Wellington, ci şi cu o delicatesă culinară, care să-i poarte numele. Deşi proaspătul duce nu părea prea interesat de mâncare, îi plăcea la nebunie muşchiul de vită cu ciuperci şi vin de Madeira. De aici şi până la specialitatea care s-a numit Beef Wellington nu au fost decât câţiva paşi - şi câteva ingrediente în plus: un manşon de aluat, puţin pate de foie gras, spanac, unul sau două sosuri, fie bearnaise, fie de Madeira. Deh, "rangul subţire" cu cheltuială se ţine ! Dar merită ! Se spune că ducele a fost atât de încântat de acest răsfăţ culinar, încât a cerut să fie servit la toate dineurile pe care le-a organizat. Aşa i s-a dus probabil faima, Beef Wellington numărându-se, peste ani, şi printre felurile preferate ale preşedintelui american Richard Nixon. Există, evident, multe variante de Muşchi Wellington, dar am ales-o pe cea mai simplă.
Muşchi de vită Wellington
Ingrediente: 1 1/4 kg muşchi de vită, sare, piper negru, 2 linguri ulei, 1 pachet aluat de plăcintă congelat, 1 ou, 150-175 g pate de foie gras (opţional), 450 g ciuperci, 3 linguri arpagic tăiat mărunt, 2 linguri unt, 6 linguri vin de Madeira, 1 crenguţă cimbru, piper
