Una dintre cele mai importante institutii ale Romaniei, Arhivele Nationale, aniverseaza 175 de ani de cand Al.I. Cuza a unit arhivele Moldovei si Munteniei, luand fiinta astfel Arhivele Nationale.
Putini oameni au privilegiul de a fi in permanenta in contact cu istoria neamului romanesc asa cum sunt specialistii de la Arhivele Nationale. Datorita studiului lor asiduu, romanii au sansa de a-si cunoaste istoria asa cum este ea de fapt, istoria reala. Aniversarea a 175 de ani de existenta a Arhivelor Nationale este un eveniment pe care nu-l puteam rata.
ISTORIC. Formula moderna a organizarii arhivelor ca institutie isi are inceputurile in Tara Romaneasca si Moldova, in anii 1831-1832. Dupa unificarea celor doua principate, la 31 octombrie 1862 se constituie institutia Arhivelor Statului, prin subordonarea Arhivelor iesene celor de la Bucuresti, in cadrul Ministerului Justitiei, Cultelor si Instructiunii Publice. Noua organizare avea la baza principiul separarii documentelor in documente cu valoare istorica si documente cu valoare practica. In 1872 a intrat in vigoare Regulamentul Arhivelor Statului, care a functionat pana in 1925.
In 1925 a fost adoptata o noua lege de functionare a Arhivelor Statului, care prevedea constituirea, pe langa Directia Generala cu sediul la Bucuresti, a directiilor regionale de arhive. Toate autoritatile publice aveau obligatia de a depune la Arhivele Statului materialele arhivistice cu o vechime mai mare de 30 de ani. Institutia era subordonata Ministerului Instructiunii Publice si era condusa de catre un director general.
Prin Decretul numarul 17 din 1951, Directia Arhivelor Statului a fost reorganizata si trecuta in subordinea Ministerului Afacerilor Interne, infiintandu-se totodata directii judetene ale Arhivelor pe intreg teritoriul tarii.
PREZENT. Arhivele Nationale, conduse de un director general, au un a
