Urme "romanesti" in Alpii Italieni:. O zi de duminica printre friulani.
Ascunsi in satele lor dintre munti, friulii il iau pe Dumnezeu cu ei pretutindeni. Pasunile si padurile sunt pline de icoane asezate in iarba si in copaci
"Ce faci tu?"
La Ravascletto, in inima Friuliei, clopotele incep sa bata dis-de-dimineata, intr-o succesiune anume, marcand pe rand sveglia (desteptarea), ufficio di lettura (pregatirea) si, intr-un sfarsit, messa sau Sfanta Liturghie. Fara voie, tresari. O clipa, te simti ca acasa. Dangatul apasat, potopul de padure din fata, turla sub forma de bulb de ceapa si multimea icoanelor agatate de copaci (obicei friulan) sporesc impresia casnica de loc nestrain, familiar.
De la primele ore ale diminetii, strazile cochete si impecabil de curate din Ravascletto incep sa se anime. Ca orice mocan obosit de munca, friulanul paseste apasat si fara graba, priveste mai mult in pamant si, din cand in cand, isi saluta vecinii intalniti in cale cu o formula care te nauceste prin dictia pur romaneasca: "Ce faci tu?". Pare greu de crezut, dar orice friulan isi incepe ziua romaneste si cam tot asa o continua. Urmeaza mulsul vacilor (mungitura) si masa consistenta, din care nu lipsesc aproape niciodata polenta (mamaliga), prosciutto (felii subtiri si afumate de carne de porc) sau forma dal cit - o combinatie perpelita la foc mic, din malai si branza de burduf, asemenea bulzului nostru ciobanesc.
Chiar daca nu avem aceeasi istorie, chiar daca muntii lor par de zece ori mai spectaculosi decat ai nostri, iar casele nu cunosc nimic din noroaiele si saracia noastra rurala, in Friulia regasesti ceva din tihna satelor noastre din Maramures si Apuseni. Dincolo de imaginea prosperitatii europene, de autostrazi nesfarsite si hoteluri de lux, friulanii din zona de munte sunt totuna cu motii, morosenii si momarlanii nostri - oameni liberi
