"Opacitatea" transparentei
Daca inainte fostul comandant al Penitenciarului de Maxima Siguranta Iasi nu permitea niciodata accesul reporterilor de a sta direct de vorba cu detinutii, spunand ca "nu vreau sa se faca circ cu detinutii mei", dupa ce a fost numit un nou director, situatia s-a schimbat. Poti discuta direct cu detinutii, insa te izbesti de o alta problema.
Fiecaruia i se cere acordul scris pentru a i se folosi imaginea si numele si pentru a se face referinte, intr-un articol de presa, la infractiunea de care este acuzat. Pusi in fata unei coli albe de hartie pe care trebuie sa semneze, detinutii sunt reticenti. Si asta din mai multe motive.
Fie sunt infractori versati si nu vor ca oamenii sa stie cine sunt si ce au facut, fie se tem ca o discutie libera ar avea repercusiuni asupra lor, fie nu vad la ce le-ar folosi sa stie lumea ce fel de infractori sunt. Nimeni nu vorbeste de buna voie despre conditiile din penitenciar. Poate doar cand iese afara, dar nici atunci. Pentru unii, puscaria este un capitol inchis.
Vizita sociala
Pentru a pastra legatura cu familia, femeile detinute, alese in functie de comportament, au dreptul sa isi petreaca o ora pe luna cu familia. Se cheama "vizita sociala", iar rostul acesteia este de a pastra legatura membrilor familiei cu persoanele private de libertate.Din cele 54 de femei inchise pentru diverse infractiuni, in luna octombrie au beneficiat de acest drept 26 de femei.
Intr-o sala din cladirea administrativa a penitenciarului sunt adunate la un loc membrii celor 26 de familii. Vorbesc, se strang in brate si se saruta de zeci de ori. Un zgomot asurzitor, zeci de oameni vorbind in acelasi timp.
Femeile sunt supravegheate de un agent si de asistentul social ale peni