- Diverse - nr. 218 / 6 Noiembrie, 2006 In anul 1931, la Editura "Ardealul" din Cluj, a aparut un studiu istoric-juridic al profesorului Onisifor Ghibu, de la Universitatea din Cluj, membru al Academiei Romane, cu titlul: "Un anacronism si o sfidare: Statul romano-catolic ardelean". Sub numirea de Stat romano-catolic ardelean _ scrie autorul _ functioneaza in Transilvania un organ, pretins autonom, de conducere a afacerilor Eparhiei romano-catolice ardelene, care nu-si are pereche nicaieri in Biserica romano-catolica din lume. Gratie acestui "Stat catolic", care nu este prevazut nici in canoanele Bisericii catolice, nici in legile tarii si care a fost numai tolerat in mod provizoriu de catre guvernul maghiar si apoi de cel roman, Biserica romano-catolica din Ardeal are doua organe de conducere: Episcopul de la Alba Iulia si Statul catolic de la Cluj. Activitatea Statului catolic in secolul XVI a fost dupa cercetarile specialistilor unguri "activitate politica", nu de conducere a afacerilor interne bisericesti si nu putea fi socotit nici ca organ autonom al Bisericii catolice. Cu timpul insa, guvernul maghiar tolereaza Statul catolic, pe care il considera ca pe un organ subaltern al sau. Cu aceasta stare de drept, Statul catolic a izbutit sa-si creeze, cu timpul, o stare de fapt din ce in ce mai infloritoare. Pe nesimtite, el a pus mana pe bunurile Fondului religionar si ale Fondului de studii ardelean si pe scolile secundare regesti-catolice, care erau, de drept, scoli ale Statului maghiar. Guvernul ungar, multumit de serviciile patriotice pe care le facea Statul catolic in Transilvania, locuita in majoritate de romani, si privind in el un organ al sau, din motive politice, i-a tolerat starea de fapt, fara sa-i cedeze in schimb ceva, in ce priveste starea de drept. La 1915, in timpul razboiului, Statul catolic a insistat pe langa guvernul maghiar sa-i aprobe Regulam