De unde a mai rasarit si acest Leonard Orban? - se vor fi intrebat multi la auzul celei de-a doua nominalizari a Romaniei pentru Comisia Europeana.

Este drept, din cand in cand, fostul negociator-sef al Romaniei mai aparea prin paginile ziarelor consacrate integrarii sau pe la emisiunile TV cu acelasi subiect. Dar cine sa-si bata capul cu ele?

N-avea nici Maybach, nu racnea in microfoanele de la OTV, nu tinea discursuri latratoare in parlament sau la adunarile publice, nu promitea si nu dadea pomeni, nu amuza poporul, nu batea cluburile si discotecile.

Vorbea molcom, un pic prea sofisticat pentru gustul popular si pe o tema care nu emotiona pe nimeni: provocarile care aveau sa stea in fata Romaniei in calitate de proaspat membru al Uniunii. Neinteresant, fara sare si piper!

Si iata ca, dintr-odata, acest barbat slab si usor adus de spate, pe care nimeni nu l-a auzit vreodata ridicand tonul in public, devine solutia Romaniei la lipsa de performanta europeana a clasei politice. Asta dupa ce aranjamentul politic care a scos din palarie biletul pe care scria Varujan Vosganian a fost vestejit de Bruxelles, in cateva ore.

Biografia pe care o puteti citi astazi in ziarul nostru ne arata un baiat mai degraba cuminte, care nu prea a facut altceva decat sa invete si sa-si vada de treaba lui.

Un "tocilar" ca atatia altii din scolile romanesti ale anilor ‘80 si ‘90. Unul caruia nu i-a placut sa se bage in fata - i-ar fi convenit mai mult un post mult mai discret, de expert la Comisie -, dar care a stiut sa tina in mana complicatul dosar al negocierii. Un om de a carui stiinta de carte au avut nevoie si PSD-istul Vasile Puscas, si PD-ista Anca Boagiu.

Azi, "tocilarul" nu se mai poarta. Nu mai e cool. Scoala e naspa, profii - niste bosorogi invechiti, invatatura - pierdere de timp (iar timpul inseamn