Globalizarea creste competitia. In fiecare tara, producatorii autohtoni sunt expusi concurentei importurilor ieftine, provenite de pe piete cu salarii mici si costuri sociale reduse. In principiu, orice investitor doreste sa-si maximizeze profiturile, investind in tari unde costurile de productie, in special cele salariale, sunt mici. Competitivitatea este mai mare acolo unde costurile sociale sunt mai reduse. In aceste conditii, provocarea modelului neoconservatorist ridica intrebarea: ce model social ar trebui sa aiba Europa - care de la 1 ianuarie 2007 va cuprinde si Romania?
La nivel european exista doua scoli de gandire care propun fiecare cate un model social diferit. Neoconservatorismul considera ca nivelul ridicat al costurilor sociale constituie o bariera importanta in calea productivitatii si a competitivitatii.
Care este, insa, ecuatia corecta intre costuri si beneficii? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi determinat numai prin felul in care fiecare tara hotaraste sa actioneze in domeniul social. Comisia Europeana, prin Directia de afaceri sociale si munca, arata ca politica sociala a unei tari trebuie sa contribuie la majorarea cererii interne si sa sustina cresterea economica.
In Romania, acest principiu a fost implementat in perioada 2000-2004, cand cheltuielile cu protectia sociala au crescut de la an la an, concomitent cu o crestere economica sustinuta si durabila. In acelasi timp, politica sociala a promovat flexibilitatea pietii, reusind astfel sa absoarba somajul provocat de restructurarea economiei. Competitivitatea trebuie sustinuta in continuare prin investitii semnificative in cercetare, productivitate si mobilitate.
Modelul social european sprijina investitiile publice pentru dezvoltarea capitalului uman. Cheltuielile publice pentru protectia sociala au ca principal obiectiv cresterea coeziunii, reducerea riscur
