Atractia Capitalei: Sala Palatului. Diseur: Tudor Gheorghe. "Calvarul unei inime pribegi", cantata intr-o seara de vineri din 2006, cu dorul nebun al vremurilor trecute.
Refrenele Bucurestilor interbelici au fost trezite dintr-un somn adanc, precum Frumoasa-din-padurea-adormita. "Nunuto, numai tu,/ Poti sa-ntelegi/ Calvarul unei inime pribegi". Sau "Vecina mea de vizavi/ Are cosite aurii". Sau "Ionel, Ionelule,/ Nu mai bea baiatule/ Fiindca te rad fetele". Sunt doar cateva refrene (pe nedrept uitate) ale slagarelor din muzica usoara interbelica. Peste 4.000 de spectatori l-au cinstit pe trubadurul Tudor Gheorghe pentru indrazneala de-a interpreta muzica Bucurestilor din anii â30. A sporovait, a fost pe rand Zavaidoc, Cristian Vasile, Jean Moscopol, a dat glas anunturilor din mica publicitate de odinioara, s-a iubit cu chitara, a facut duet cu dirijorul Marius Hristescu⦠Da, da, Tudor Gheorghe le-a facut pe toate! Nu credeam ca o sa am zile sa-l vad pe trubadur incercand din rasputeri sa nu fie el. Auzi dumneata, Tudor Gheorghe sa nu fie Tudor Gheorghe!
"DE CE RAZI, BA?" Domnul Tudor s-a ostenit sa redea pretiozitatea muzicii usoare romanesti care se asculta la Viena si Paris, desi la vremea aceea nu erau posturi de radio sau de televiziune. A incercat sa fie rarait, sa fie diseur precum Zavaidoc sau Jean Moscopol. Dar cand acel Tudor Gheorghe, care-l interpreteaza atat de bine pe Marin Sorescu, isi mai cerea drepturile, atunci Zavaidoc se contamina de la oltean! Am putea spune ca trubadurul a dus lupte grele cu diseurul. Adica, Tudor Gheorghe s-a batut cu Tudor Gheorghe. Iar lupta n-a fost deloc usoara! "De ce razi, ba?", l-a intrebat trubadurul pe Mircea Micu, care se afla in sala, in primul rand. "Vino tu sa canti in locul meu. Sa vezi cat e de greu!" - l-a mai certat el olteneste. "E foarte grea muzica usoara" - i-a sarit scriitorului in ajutor Ang
