Pe vremea lui nea Iancu, era la modă, ca de Sfântu Gheorghe tot omul să se mute la casă nouă, sau să-şi schimbe măcar adresa, până la Sfântu Dumitru, când se făcea o nouă mutare. "Îmi iau geamantanul şi plec", vorba poetului. Ce păcat că de atunci s-au schimbat multe! Acum cel care se mută la casă nouă nu mai vine cu geamantanul, ci cu o echipă întreagă de constructori, distrugători în toată regula. Cel care se mută îşi strânge lucrurile în cea mai mare taină posibilă şi se furişează de parcă ar comite un delict.

Noul locatar vine hotărât. Nu-i place nimic din tot ce găseşte în apartamentul abia cumpărat. Se apucă şi mută pereţii, sparge zidul, mută caloriferele, închide balconul, schimbă parchetul…zugrăveala, faianţa, geamul şi chiar şi uşa. Unde nu e geam, sparge zidul şi pune un geam. Nimic nu-i stă în cale. Un zid de gipscarton? Jos cu el. Zid de rezistenţă? Fii serios! Ia picamerul şi dă-i! De dimineaţa până seara sună, bocăne, mai ceva ca pe un şantier. Echipa de lucrători după o săptămână se simte ca la ea acasă. Urcă, strică, vin şi pleacă… Te sună la interfo: unul că şi-a uitat cartela, altul că ţi-a adus vana. Ai o zi liberă şi vrei să dormi? Uită! Maşina de găurit are un număr de rezistenţă. Un zid de rezistenţă. Şi să rezişti dacă te ţin nervii! Toate ca toate. Trec zilele şi te obişnuieşti cu zgomotul, când pe moment se face linişte nu-ţi găseşti locul. Duci lipsă de zgomot. Îţi ţiuie urechile de atăta linişte. Vecinul a mutat zidul din camera mare un pic mai încolo, practic l-a scos pe balcon. Izolat, cu termopan, a câştigat un metru pătrat, e metrul lui. E casa lui, face ce vrea cu ea. Şi tavanul îi cade nu odată… e tavanul lui. Vine noul locatar, mută şi el ceva, mai cade un tavan… Ce să i faci? Nu era proiectat pentru luptători sumo… şi ajungem la cea mai imposibilă trăznaie: stă vecina de la patru şi numără ţevile ce i trec prin apartamen