Europa imi cere, pe drept cuvant, sa fiu civilizat, corect politic, integrat in sistemul sau de valori. In acelasi timp, insa, imi tranteste portile pietei muncii in nas, la un mod sovin, dispretuitor, intolerabil. Am citit articolele despre romani din presa britanica, italiana si spaniola, am citit si discursurile politicienilor: ele ar fi putut aparea foarte bine si in «Romania Mare»" Traim vremuri tulburi si tulburatoare, in care parca, asa cum scria Shakespeare, "lumea isi iese din tatani". In ce sa mai crezi, pe ce sa te mai sprijini cand totul, in jurul tau, pare sa se naruie iremediabil, catastrofal? Cand toate valorile, intelectuale si morale, par sa se fi erodat pana la nemairecunoastere? Stimat cititor, iti marturisesc confuzia si suferinta mea in mijlocul unei lumi pe care n-o mai recunosc.

Politicienii in care-am crezut m-au dezamagit pe rand. Am aflat despre multi ca au colaborat cu Securitatea, i-am vazut capabili de jocuri murdare ca sa-si pastreze puterea. Nu cunosc nici unul, unul singur macar, despre care sa poti spune ca e un om integru, pe care l-ai vota cu amandoua mainile. Partidul in care-am crezut s-a dovedit un ghem de interese vulgare, economico-financiare, si la fel de nepasator in privinta binelui comun ca toate celelalte. Foarte multi oameni din lumea culturala s-au schimbat in ultimii ani stupefiant la fata. Ii vezi, pe ei, pe care i-ai admirat atat, alergand dupa functii, distinctii si premii, participand la un sistem care minte pe fata si care se minte pe sine insusi. Pe rand, apoi, cativa dintre liderii de opinie ai societatii civile, unii foarte prestigiosi, si-au vadit un trecut dubios si au cochetat cu impostura. E ca si cand sistemul comunist, pe care l-am crezut mort si ingropat, a razbatut prin cele doua-trei lopeti de pamant aruncate pe el in pripa si-si imprastie acum miesmele, otravind totul in jur.

De altf