- Diverse - nr. 219 / 7 Noiembrie, 2006 In urma cu doua seri, un post de televiziune a transmis cateva imagini dintr-o sala de curs, redand o intamplare dintr-o sala de clasa, punand ceea ce s-a intamplat pe seama " batranetii" dascalului in cauza. Pe scurt, o "doamna" profesoara, binisor trecuta si de anii de pensie, n-a gasit alta metoda de dialog cu un elev decat una pe care am crezut-o demult apusa, respectiv i-a aplicat elevului doua palme "educative" peste cap, probabil ca lectia sa-i intre mai bine tanarului in scafarlie. Atitudinea batranei profesoare m-a deranjat peste masura, punandu-ma in situatia de a ma intreba daca respectiva este, cumva, la primul gest de acest gen, ceea ce nu cred sa fie cazul. Gestul profesoarei a fost pus pe incapacitatea ei de a se adapta conditiei de azi a elevului, respectiv imposibilitatea de a-i mai intelege, timp in care in scoli sunt o multime de tineri dascali care, la randul lor, nu fac fata exigentelor acestei profesii, deoarece au imbratisat-o din necesitate si nu din vocatie. Ceea ce, fireste, nu poate corespunde adevarului, din moment ce avem mii de dascali dedicati profesiei, dascali cu vocatie, dascali care, cu adevarat, au devenit "prieteni, colegi, frati mai mari" cu elevii, si nu zbiri sau "parinti" anacronici. Izbucnirea nervoasa a profesoarei respective nu tinea de varsta, cat de "metodele" de instruire si educare pe care, sunt convins, le-a exercitat de-a lungul intregii cariere si nu doar acum, cand pare a fi depasita de cerintele scolii. Este adevarat ca scoala romaneasca, de cativa ani este in cautarea unui drum propriu, care sa-i permita o si mai mare valorificare a potentialului nativ de instruire si educatie a copiilor, ca sunt si printre tinerii dascali destui care n-au ce cauta in acest sistem, dar a blama atat pe cei care au slujit o viata intreaga o nobila profesie, doar pentru ca o profesoara nu si-a