- Editorial - nr. 219 / 7 Noiembrie, 2006 Cand "indrazneam", prin anii 1990-1991, sa afirm ca, intre asa-zisii "moderati" si "radicalii" din UDMR, nu este nici cea mai mica deosebire, ca, atat unii, cat si ceilalti, joaca pentru naivi o piesa de teatru politic absurd si doresc, in sinea lor, un singur lucru, renasterea fostei Regiuni Autonome Maghiare, dar sub alt nume - Tinutul Secuiesc, s-au gasit unii sa ma impunga cu degetul in piept, clamand cu aroganta, ironie si afisata superioritate: "Cum de le stii tu pe toate?". Timpul a trecut si, iata, tot ce prevedeam atunci, in privinta struto-camilei udemeriste, s-a petrecut intocmai. Nu-i mai intreb, asadar, pe "optimistii din interes" de atunci, cine a avut dreptate, in acest sens, din 1990 incoace, timp in care romanii ardeleni s-au convins ca intre "radicalii" lui Tõkes László si "moderati", avandu-l buzdugan inainte mergator pe Markó Béla, nu-i nici cea mai mica deosebire. Pus in situatia sa se intrebe mereu: "Oare cine-i mai rau, dracul sau tatal lui?", romanul ardelean a vazut si s-a convins ca, din moment ce si-au dat mana si au tras din pipa cea comuna, antiromaneasca, toti sunt tot o apa si un pamant, ca exista doar un singur UDMR. Adica, tot un drac! Pactul Consiliului National Secuiesc si al Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania (urmeaza si intalnirea cu Szász Jenö, liderul UCM) din ultima vreme, cu acelasi diavol udemerist, este o dovada incontestabila. Nu cu mult timp in urma, Markó Béla il chema la Targu-Mures pe "senatorul cu papion" rosu-alb-verde, nanasul anomaliei numite Tinutul Secuiesc, pentru a discuta acea arzatoare problema, sintetizand interesul lor comun care poarta fesul: autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc pe criterii etnice. Ciudat lucru, cu doar cateva zile inainte de referendumul, anuntat cu surle, tobe si mari trambite, pentru 4 noiembrie, Csapó József si-a prezent