O echipa a unei televiziuni circula prin tara, intreband diversi intelectuali cum ar fi aratat lumea fara Romania. Raspunsurile sunt de regula patriotice, adica lumii i-ar fi lipsit Voronet sau Humor, sau turcii ar fi ajuns mai usor la Viena, sau Brancusi n-ar fi existat etc. Dar o tara nu e un ansamblu de peisaje, monumente sau persoane de talent care s-au intamplat pe acolo. Venetienii care au construit Ragusa nu-si imaginau ca munca lor ne va fi prezentata ca trecutul poporului croat: nici ruinele pe care le vedem la Troia sau la Efes nu au nimic de-a face cu Turcia si ar fi fost acolo chiar daca otomanii n-ar fi cucerit Bizantul sau daca la randul lor nu ar fi supravietuit cuceririi mongole. O tara nu este rodul unei intamplari, ci o constructie deliberata, un proiect de a extrage ce este mai bun dintr-o populatie de o anumita cultura. Pasoptistii nostri stiau acest lucru; la fel, Iorga, cand facea scoala de vara de la Valeni, ca sa ridice natia, si pana la Ceausescu, care organiza Cantarea Romaniei, oricat de caricatural poate parea exemplul lui in serie cu celelalte. O muncitoare anonima din Italia, intervievata intr-un proiect despre migratie, a spus cam asa: "Romanii sunt la fel de muncitori si de destepti ca italienii. Vedem in fiecare zi aici ca ne descurcam si ne adaptam foarte bine. La urma-urmei, nu e vina noastra ca intotdeauna am fost guvernati prost si de Romania nu s-a ales mare lucru". Fie-mi ingaduit sa iau partea muncitoarei anonime contra istoricilor. E, la urma-urmei, cam ipocrit sa ne aparam cu Brancusi cand stim ca a trebuit sa plece ca sa fie recunoscut, dar, daca exista vreun Brancusi printre noi azi, are exact aceleasi probleme. Parerea mea este ca, la stadiul proiectului romanesc, nu ar fi fost mare diferenta in istorie daca noi lipseam. Bisericile noastre le-ar fi vizitat altii ca parte a nu se stie carei tari, Maniu ar fi ajuns la o poz