In conditiile in care, la noi, cererea de consum depaseste coplesitor oferta interna de bunuri si de servicii, Banca Nationala a intervenit cu noi masuri de temperare a creditarii. Sunt masuri de prevedere. Pentru ca nici creditul de consum si nici creditul ipotecar sa nu aiba soarta lui Cleobis si Biton din legenda, cei doi fii ai unei preotese a Herei, sotia lui Zeus. Mama lor trebuia sa ajunga in sanctuar, pentru a aduce un sacrificiu. Si cum caii nu soseau, s-au inhamat ei la caruta. Au ajuns acolo la vreme, dar de oboseala au murit.
Avem nevoie de credite de consum. Si, mai ales, de credite pentru case. Dar Banca Nationala nu are nici un drept sa sfideze rationalitatea economica si sa accepte motivatii emotionale.
Problema, in ultima instanta, e legata de cererea de consum. Cartile scriu negru pe alb: producatorul poate influenta cererea. Un lucru deja demonstrat. Numai ca tot ce reprezinta oferta producatorului (cantitate, calitate, structura) depinde pana la urma de consumator. De nevoile lui, de dorintele lui, de placerile si de capriciile lui, de banii (sanatosi si nu bolnavi de inflatie) pe care ii are. Asa e in toata lumea.
Cum e la noi? Cererea, in buna masura, o influenteaza televiziunea. Romanii vad si vor. Iar numarul celor care au si bani (din venituri ori din credite) creste. Mai departe, de raportul cerere - oferta depind moneda, balantele comerciale si de plati, nivelul inflatiei. Indicatori ce dau continuu dureri de cap autoritatilor.
Daca in tarile cu economii dezvoltate, numeroase, producatorii duc o lupta inversunata pentru a stimula cererea de consum, ca sa-si vanda produsele, la noi e invers: cererea creste, dar productia interna nu reuseste sa-i faca fata. Desi tara a suprainvestit in industrie timp de patru decenii. De fapt, a suprainvestit in productii fara piata. In anii '80, in timp ce pe piata interna era o c
