In ultimul timp auzim din ce in ce mai des vorbindu-se despre biocombustibili, acele tipuri de carburanti care sunt produsi din ingrediente biologice, nu organice. Gama de componente biologice variaza de la porumb la soia si pâna la grasimea animala, in functie de tipul de combustibil si de metoda de productie. Biodieselul este unul dintre cei mai importanti biocombustibili ce ar putea fi folositi pentru autoturisme. Acest carburant reprezinta o alternativa la dieselul standard folosit, fiind produs din ingrediente biologice, nu din petrol. Biodieselul se produce de obicei din uleiuri vegetale sau din grasimi animale printr-o serie de reactii chimice, nu este toxic si poate fi reinnoit, este sigur si poate fi utilizat pentru motoare diesel obisnuite, nefiind nevoie ca acestea sa sufere prea multe modificari. Cu toate ca acest tip de combustibil poate fi folosit si in forma pura, de obicei se foloseste in amestec cu diesel standard. Biodiesel nu este doar un termen care sa „prinda la public“. Carburantul are si o definitie tehnica, formala, recunoscuta de ASTM International, organizatia responsabila cu elaborarea standardelor pentru industrie. Astfel, el este definit ca „un combustibil ce contine esteri monoalchilici ai acizilor grasi cu catene lungi, derivati din uleiuri vegetale sau grasimi animale. Carburantul este denumit B100 si este in conformitate cu standardele ASTM D 6751“. Cea mai interesanta caracteristica a biodieselului este aceea ca poate fi produs din numeroase surse naturale. Uleiul vegetal este cea mai des folosita sursa pentru acest tip de carburant: pentru productia de biodiesel se folosesc uleiurile de soia, rapita, canola, palmier, bumbac, floarea-soarelui si nuci. Elementul comun al acestor surse de carburant biologic este faptul ca toate contin grasimi intr-o forma oarecare, uleiul nefiind altceva decât grasime in forma lichida. Aceste grasimi,