RETETA DE VEDETA Un amic fotoreporter, oleaca mai molcom ca restul colegilor lui iuti de "tragaci", imi explicase intr-o zi care-i diferenta dintre o poza si-o fotografie. Si nu facea doar un exercitiu de semantica in stilul lui Critias, cel pe care ni-l mai amintim doar din dialogurile lui Platon. Explicatia nu mi-o mai amintesc exact. Ceva despre ochiul de artist... Ce-mi aduc insa bine aminte e ca nici una dintre mancarurile pe care le fotografiasem nu le-a trecut la categoria poze! Pofta buna... din priviri!
De istorioara-mi amintesc in seara in care bunul meu prieten, actorul Ovidiu Popa, proaspat intors din Spania, imi arata fotografii de pe drum. Si ce drum...
Seara promitea a se-ncheia cu o surpriza... (g)astronomica (jocul de cuvinte ii apartine!). Asa se explica rapiditatea cu care trece peste pozele (fotografiile?) cu mancaruri care mai de care. Daca de vazut si gustat urmeaza, ia sa vedem cat ne vor tine de foame vorbele...
BUCATARIA VERDE DE ACASA "Ce-mi amintesc eu despre bucataria de acasa e ca era prea mica, iar eu prea mare in ea! Despre cum si ce se gatea in ea nu-mi amintesc mare lucru. Dar imi aduc aminte ca acolo ma dadeam cu rotilele." Actor, scriitor, elocvent, concis. Ovidiu Popa. Dar cum nici eu nu-s prea departe de scena, fie si ca umil spectator, nu ma las prea repede luat de val. Cel putin nu chiar din actul intai. Oricat de descurajanta ar parea, pe mine afirmatia, cam data pe dupa visin, ce-i drept, ma face cu-atat mai curios. Si cu pofta de vorba...
"Mama statea la masa si repansa un balot de stofa", ma ia pe tocator mai departe amicul meu actor. Fabrica de vorbe... "Cum refuzam sa merg la gradinita, ea isi luase jumatate de norma la domiciliu. Asa ca prima «mancare» pe care am «gatit-o» a fost o bucata de stofa pe care am repansat-o cu mama pe masa din bucatarie. Pe locul doi vin sandvisurile din ghioz
