Inainte de a purcede la disecarea celei mai recente premiere romanesti, sint necesare, cred, citeva informatii preliminare. Regizoarea Cristina Nichitus semnase pina in acest an doar doua lungmetraje de fictiune (Padurea de fagi si Liliacul infloreste a doua oara); ambele au fost realizate in faza ultima a comunismului si nici unul nu prea a rupt gura tirgului. Totusi, Cristina Nichitus este, de ani buni, decan al Facultatii de Film si Televiziune din cadrul celei mai cunoscute scoli de film autohtone (Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale“). Este, carevasazica, cea dintii autoritate cinematografica si principalul model accesibil pentru studentii de la Regie. Din aceasta postura, Cristina Nichitus a revenit toamna asta pe marile ecrane cu un nou film, Si totul era nimic... – un titlu, dupa cum se va vedea, cit se poate de graitor.
Filmul incepe intr-un oras nenumit, prin sfintirea unei noi biserici, care va juca un rol central in poveste: aici se mai desfasoara doua inmormintari, alaturi de citeva conflicte si chermeze. De altfel, religiosul pare omniprezent in viata si in discutiile personajelor: tam-nisam, cineva se trezeste sa-l intrebe pe parintele Elefterie (Adrian Titieni) ce crede despre invierea lui Lazar sau despre minciunile „bunicutei Eva“, iar ridicarea de biserici pare o competitie locala, in care cuplul de „sifilitici“ Irina si Nicolae Busuioc (Andreea Bibiri si Vlad Ivanov), care vrea sa-si spele pacatele savirsite in strainataturi, nu prea are sanse in fata lui Visarion (Mihai Malaimare), patronul unei firme, al unei televiziuni si al unui club de fotbal, purtind toate acelasi nume – Star (aluzie grosiera la Gigi Becali).
Si pentru ca actiunea avea nevoie de o oarecare intriga (poate si de nitica logica, dar, nu-i asa, marii regizori nu-si bat capul cu astfel de nimicuri), ea este oferita
